Descoperire excepţională! O coadă de dinozaur s-a păstrat în stare perfectă aproape 100 de milioane de ani, într-un chihlimbar

Un alt avantaj al chihlimbarului faţă de alte moduri de fosilizare este calitatea de a păstra organismele în starea lor naturală, păstrează părţi şi organisme întregi care altfel nu s-ar putea fosiliza din cauza ţesutului moale şi perisabil.

• „Poarta către Lumea de Dincolo” din Siberia a început să se despice
• Care va fi ultima ființă de pe Pământ?

Aşadar, cum s-a întâmplat şi în acest caz, chihlimbarul este o comoară şi pentru cercetători. Această bucată de răşină fosilizată în care s-a găsit coada de dinozaur era într-o piaţă din Myanmar, unde a fost găsită de Lida Xing, de la China University ofGeosciences din Beijing.

Depozitele fosilifere din nordul Myanmarului sunt recunoscute pentru bogăţia şi diversitatea organismelor care se găsesc în chihlimbar, iar cercetătorul căuta anumite specii de insecte şi şopârle; până când a dat de această bucată care conţinea o coadă cu pene de o lungime de 3,6 centimetri.

Xing, alături de paleontologul Ryan McKellar şi echipa sa de la muzeul Royal Saskatchewan din Regina, Canada, au studiat exemplarul cu ajutorul microscopului şi a scanării digitale cu raze X. Aceştia au ajuns la concluzia că cele opt vertebre şi penele aparţineau cel mai probabil unui exemplar din grupul coelurosaurs, un dinozaur biped de talie mică care exista acum 99 milioane de ani.

Pigmentul penajului care a fost păstrat în chihlimbar indică o culoare maronie în vârful cozii şi o nuanţă mai deschisă spre partea anterioară. De asemenea, chihlimbarul păstrează o fosilă în 3D, spre deosebire de formaţiunile normale, unde fosilele sunt păstrate în două dimensiuni. De aceea, fosile cunoscute de pene, cum ar fi „Jehol Biota”, o fosilă din nord-estul Chinei de acum 130 milioane de ani, sunt plate, iar cercetătorii au fost nevoiţi să reconstruiască versiunea tridimensională a penajului.

Spre deosebire de penele păsărilor de astăzi, cele fosilizate în chihlimbar nu au o axă centrală dură, ci sunt subţiri şi flexibile, dar totuşi structura penelor rămâne complexă, cu aceeaşi dispunere ramificată din axa centrală. Cercetătorii susţin că aceste pene nu puteau susţine zborul, mai degrabă având un rolul de termoreglare şi/sau împerechere.

Descoperirea este foarte importantă în contextul înţelegerii evoluţiei penelor şi a rolurilor acestora în evoluţia organismelor. De asemenea, o altă miză este înţelegerea orginii păsărilor, care rămâne deocamdată cu multe necunoscute, iar penele reprezintă un factor esenţial în înţelegerea procesului care a dus la apariţia păsărilor.

Sursa: Science Magazine